luni, 2 noiembrie 2009

When I Want to Win, I SO Want to Win


Picture by me
De ce Madridul? Din motive complet egoiste, desigur. Visez mereu cu ochii deschisi si ocazional inchisi vacante spre destinatii exotice sau pur si simplu dubioase care sa ma faca sa uit, macar o perioada, ca sunt o rotita intr-un mare resort. Si nu exista alt loc mai potrivit decat Madridul ca sa uiti de tine.

Acum un an aveam bilete de avion spre Africa, unde ne-a asteptat un desert intins, o lume in care dreptul nu era drept dar nici stang, iar micul dejun se lua pe acoperisuri plate, care seara se umpleau de sunetul rugaciunilor. A trebuit sa ne oprim o jumatate de zi in Madrid, unde am facut escala.

Am gustat Madridul dormind pe cimentul aeroportului si alergand prin oras pentru a reusi sa il absorbim in putinele ore pe care le aveam la dispozitie. De ce din nou Madridul? Vai, intrebarea asta nu o poate pune cineva care a respirat, macar cateva ore, aerul sau. Madridul este culoare, imprastiata in strazi, in oameni, in gradini. Madridul este nebunie, o vezi in sclipirea din ochii celor care dimineata se duc sa se culce, pastrand inca mirosul euforiei. Madridul este roman, dincolo de orice roman scris vreodata.

Madridul ascunde strazi minuscule, pietruite, pe care ai senzatia ca le-ai parcus de o mie de ori intr-o mie de alte vieti. Madridul te seduce intr-o secunda, iti sopteste nimicuri si si te transforma intr-un indragostit fara speranta. Te plimba prin gradinile sale interminabile si te ameteste cu suntele sale nesfarsite. Mai mult poveste decat oras, iti doresti sa ramai acolo, inca o zi, si inca una, si inca una.

Si mai am un motiv. Madridul meu ascunde o strada si un balcon, un balcon care pare magic, unde am promis ca voi reveni, unde am promis ca voi locui odata. Trebuie sa ma asigur ca inca este acolo si inca ma asteapta. Trebuie sa imi salut Madridul, sa nu ma uite.

Si lasand la o parte spiritul competitiv care m-ar face sa scriu un roman, ma opresc aici, sperand ca ati vazut prin cateva randuri macar o parte din ce am vazut eu in cateva ore. Si chiar daca nu voi castiga concursul ''blogoriada Go Travel'' organizat de Go Travel prin acest articol, cel putin mi-am reamintit o aventura frumoasa si mi-am promis ca voi reveni, in Madrid, poate pentru un revelion sau chiar mai devreme, chiar daca va trebui sa caut printre sute de oferte de weekend.




2 comentarii:

TheDreamer spunea...

I'm always dreaming on many places in this world to be, to see, to feel, to remember.

Like ur crush on Madrid, mine's in Venice. I would love to spend the rest of my life between those old streets, those dogs with skirts and hats:) and that dreamy atmosphere!

Wishing you the best luck ever!
PS: If you win, will you bring us something nice from there? ^.^

Mad Hatter spunea...

Ah, Venice!
When I went there there was a flood and everything was covered in water. We were walking in knee high water through the stores and everyone was acting as if nothing was wrong. Indeed, Venice is pretty awesome too. But I'll rather take Madrid and leave you with Venice any day :D
I'll bring ya yummy tapas :P ORRRR... a Dunkin Doughnut (I know, so not original, but one of my most treasured memories from Madrid are doughnut related:P)